Tag: stil

Ce au in comun marea si evenimentele…

Unul dintre cele mai frumoase visuri ale mele a fost acela in care culegeam scoici pe malul marii. Scoicile erau mai frumoase si mai multe decat in realitate. Daca nu stiati chiar si in vis poti ramane mut de uimire. De nu ma credeti va invit sa vedeti :). Eram inciudata ca nu le pot culege pe toate. La fiecare val veneau scoici noi, parca din ce in ce mai frumoase si mai multe. Va dati seama ca m-am trezit in culmea fericirii pentru mine si spre disperarea pusculitei mele. Mi-as fi facut chiar atunci bagajele sa plec la mare. Ce poate face un vis, nu?

Va povesteam aici cate ceva despre stilul marin. Tot atunci vorbeam cat de potrivit este pentru evenimente. Am facut o proba . Mie mi-au placut rezultatele. Sper ca si voua. Acum banuiesc ca v-ati dat seama in ce stil va fi nunta mea.

Cine prinde buchetul?

M-am intrebat care e faza cu buchetul miresei. Si asta nu pentru ca ii contest rolul estetic. Mi se intampla sa tin minte multe zile un buchet care mi-a placut. Stiti si voi cat de imposibil de dezlipit de pe retina poate fi o camasa, o geanta, un ceas, o carte, un obiect decorativ, un living vazut prin nu stiu ce revista, o mancare, un Rolls Royce :), o pereche de cizme. Eii, bine, eu nu numai ca imi amintesc de ele. Uneori le si visez. Intr-o noapte am visat ca am prins buchetul miresei :) in ciuda vointei mele. Stiti, organizatorii nu au voie sa se implice in lucruri din astea. Oricum, atunci cand mi-a aterizat buchetul in maini nu m-am gandit la simbolistica. Am inceput sa-l analizez. Avea flori mici violet (daca as sti cum se numesc v-as spune dar nici eu nu stiu; nu stiu nici macar daca exista specia aia). Violetul florilor iesea in evidenta printre multe plante verzi. Un verde superb: verdele acela albastrui al graului cu spic dar inca necopt. Si ca buchetul sa fie si mai frumos, imprejur avea o coronita din nuiele subtiri. Era perfect. Dimineata eram inciudata ca nu pot face fotografii viselor.

De unde originea buchetului de mireasa? Pai, are origini cam vechi, de prin Antichitate cand precursorul buchetelor de astazi au fost ghirlandele care se asezau pe cap. Realizate din ierburi aromatice si condimente se zicea ca acestea au puteri mistice protejand mireasa de spiritele rele. In buchetele traditionale celtice erau incluse iedera si ciulinul ce simbolizau o viata noua, speranta. Treptat, ghirlanda s-a transformat intr-un buchet dar care totusi continea ierburi aromatice. Un punct de cotitura in toata aceasta istorie a buchetului de mireasa e anul 1840, an in care Regina Victoria s-a casatorit cu Printul Albert, regina inlocuind ierburile cu flori. Nu stiu de ce le-a inlocuit (o sa ma mai documentez) dar intuitia mea imi spune ca din motive religioase. Si uite-asa, are loc o adevarata revolutie in ceea ce priveste buchetul miresei.  Imi place nonconformismul reginei Victoria :). Apoi, buchetele au fost tot mai elaborate continand panglici, funde si alte accesorii. Cu timpul, floraresele au inceput sa creeze modele tot mai interesante. Astazi, realizarea aranjamentelor florale s-a transformat intr-o arta. Stilisti si designeri se intrec in a realiza ceva cat mai frumos si original. Altii, devin atat de pasionati incat pana si visele le sunt bantuite de buchete :). In zilele noastre, buchetele de mireasa nu mai indeplinesc rolul de protectie in fata spiritelor rele, ci rolul lor este unul pur estetic.

Si fiindca tot suntem la acest capitol vreau sa va sfatuiesc ceva: aveti grija cum si unde aruncati buchetul :). Nu e nici un an de cand s-a intamplat ceva ciudat in legatura cu asta. In Italia, o mireasa si-a dorit originalitate la nunta sa, asa ca a decis ca e exipirat modul de aruncare a buchetului de mireasa si a dorit ca acesta sa fie aruncat dintr-n avion. Numai ca in momentul in care buchetul a fost aruncat, florile au fost aspirate in motorul aparatului de zbor. Avionul s-a prabusit peste o pensiune. Pasagerul ce trebuia sa arunce buchetul a fost grav ranit insa ceilalti au scapat nevatamati.

Si inca ceva: aveti grija ca buchetul sa fie in concordanta cu rochia, cu stilul nuntii. Aveti grija la culorile florilor, la ce combinatii realizati.

Buchetul visat de voi sa fie mai frumos ca cel visat de mine!

Ba conteaza!

Cateodata e simplu sa cumperi un cadou. Vezi un obiect si in cateva fractiuni de secunda il apuci rapid de pe raft si il pui in cos. (Sau un alt scenariu). Stii pentru cine e, stii si cu ce ocazie e sau cu ce neocazie :) – ca sa faci un cadou nu iti trebuie nu stiu ce eveniment; inventezi tu unul. Si mai stii si ca se potriveste atat de bine unei persoane incat in intregul univers nu ai gasi ceva mai potrivit. Dar asta e un caz fericit.

Celalalt caz e framantarea neuronilor si asta dureaza cam cat ai face 100 de paini. Te transformi in cercetator si incerci sa afli toate detaliile. Iti pui o gramada de intrebari. Si cu cat simti ca te apropii de raspuns cu atat la gramada imaginara se adauga si altele. Cunosc persoane la care daca am reusit sa le ofer un cadou de care sa se bucure, ar fi trebuit sa primesc premiul pentru cea mai viteaza persoana la sectiunea „oferirea de cadouri”. Da, uneori e chiar o lupta: in mintea ta, prin magazine, cu persoana in cauza de la care incerci sa afli indicii.

Dar si in primul caz si in celalalt , lucrurile nu se opresc aici. Partea grea a trecut, dar mai e o parte. Ajungi acasa, dai tot amalgamul de hartii, creioane, panglici si cartoane, fotografii, lipici, s.a.m.d de pe masa de lucru si asezi in centru proaspatul viitor cadou. Esti fericit. (Poate usurat ca dupa un examen la care ti-au picat subiectele dorite) E un nimic dar totusi trebuie sa fie cadou.

Se spune ca „nu haina il face pe om” si „ambalajul nu conteaza”. Nu stiu daca sa cred asta. In mare masura, dupa ce scanez o persoana, computerul meu de bord poate sa-mi ofere ceva informatii despre acea persoana: ce preocupari are, cati bani are, domeniul in care lucreaza, daca e creativa sau nu, daca citeste, ce muzica asculta, lucrurile care ii plac, cata proteina si creatina consuma :), daca vrea sa impresioneze sau nu, daca si-a cumparat de curand haine si toti trebuie sa afle asta, ce nivel de educatie are. Uneori, mai aflu si ca in hypermarketuri sau mall-uri soarele straluceste ca pe o plaja din Florida si musai ai nevoie de ochelari de soare sa te protejeze de nocivele radiatii. Mai afli si altele dar sa le lasam pe altadata.

La fel, si ambalajul unui cadou poate spune cateva lucruri. Spune daca stii sa apreciezi sau nu lucrurile frumoase. Nu poti oferi un ambalaj kitschos si sa pretinzi ca e frumos. Nu poti arunca cadoul in „ceva” doar sa scapi si de responsabilitatea asta si sa spui ca ti-ai dat interesul sa-l ambalezi.  In primul rand, atunci cand privesc un cadou vad ambalajul. Si poate sa-mi incante sau nu privirea. Mi s-a intamplat sa primesc cadouri si sa nu vreau sa stric ambalajul :). Dar am fost sigura ca voi fi incantata si de continut. Nu ma refer la a muta muntii din loc pentru o hartie, o cutie, nici la a da banii pe un ambalaj care sa valoreze mai mult decat continutul. Vreau sa va provoc sa realizati ceva simplu si frumos din nimic. Cum notiunea de „frumos” e relativa nu stiu ce veti intelege de aici. Nu va multumiti cu pungile pentru cadouri si colile de impachetat pe care stiu toti de unde le-ati luat pentru ca se gasesc in fiecare supermarket. Unii intra in panica cand realizeaza ca au uitat de ambalaj si nu mai au timp sa ajunga la magazin. Nu e nevoie sa alergati daca nu aveti de gand sa castigati maratonul. Cu ce aveti in casa o sa rezolvati si aceasta mica mare problema.

Mai jos aveti niste sugestii de ambalaje realizate de mine pentru niste obiecte banale: cani de ceai, carti si alte chestii de genu’, realizate din materiale gasite prin casa. Pentru obiecte mai luxoase sau cadouri oferite la evenimente speciale puteti apela la alte stiluri. Sa va fie cu folos!

This site is protected by WP-CopyRightPro