Tag: idee

Yes, I do!

Cererea in casatorie este unul dintre cele mai stresante momente din viata unui barbat. De obicei nu ai ocazia sa-i prea vezi stresati. Certuri, probleme la locul de munca sau in familie, examen picat, toate sunt fleacuri. Ajungi sa te intrebi daca nu ai probleme cu ochii sau memoria cand ii vezi urmarind cu atata patos un meci de fotbal sau stand cu prietenii la o terasa si razand de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Nu stiu cum reusesc sa se detaseze intr-un timp atat de scurt de o problema. Tre’ sa fie ceva magic la mijloc. :)

Cand vine momentul cererii in casatorie, se schimba foaia: „Oare cand e momentul potrivit?”, „Ma iubeste?” (Desi e la fel de cert ca rasaritul), „Am emotii!”, „Nu ma stresati!”, „Hei, liniste, eu gandesc aici!”, „Ce-i cu mine?”, „Mama, ce varza sunt!”, „Hai , stiu ca poti! Curaj! Nu ai fost tu acela care a reusit sa-ti implinesti un vis deschizandu-ti firma de decoratiuni? Stii cand ai marcat doua goluri si datorita tie a castigat echipa?”, „Cine a luat mentiune la olimpiada si macar nici nu a tocit? Dar cine i-a demonstrat profului de mate din liceu ca se inseala?”, „Ce poate fi atat de greu?”, „Ai uitat ca toate lucrurile sunt posibile?”, „Daca isi da seama?”, „Daca uit inelul, sau si mai rau il pierd?”, „O sa reusesti!” (Observatie: Ca sa aiba efectul scontat in tot acest timp se uita in oglinda!)

E greu sa fii barbat, nu? Nu si cand stii ca fetele nu au nu stiu ce pretentii exagerate, ca romantismul tine mai mult de lucruri marunte, de nimicuri decat de chestii luxoase, nemaintalnite. Nu stiu de unde a pornit mitul cu fetele fitoase, pretentioase. (Poate or fi si din astea dar nu ele fac regula.)

Fetele prefera actiuni si lucruri din categoria pe care eu o numesc „ordinary miracle” (dupa numele unei melodii). Nu, nu e vorba de escaladarea Everestului! E vorba de iesire din tipare, dar in modul la care va ganditi. Daca ar fi o formula ar suna cam asa:

Ce iubesc fetele= x+y

Ce iubesc fetele= lucru marunt+y

Ce iubesc fetele=lucru marunt+originalitate

(Ma pricep la mate, nu? :) )

Cererea in casatorie e importanta pentru ca marcheaza inceputul unei noi etape a relatiei. Dar asta nu inseamna si ca trebuie sa fiti sobri. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu m-am saturat sa vad vesnica cutiuta rosie: cutiuta rosie in magazinul cu bijuterii, cutiuta rosie in buzunarul acelui barbat, cutiuta rosie in filme, cutiuta rosie in restaurant, cutiuta rosie in mainile ei, cutiuta rosie pe masa, cutiuta rosie cu inel sau fara inel, etc.

Banuiesc ca cererea in casatorie trebuie sa fie o surpriza, nu? Ce surpriza poti avea cand vezi vesnica cutiuta rosie? Bineinteles ca deja vizualizezi inelul. Stii despre ce e vorba, nu mai poate fi o surpriza. Si apoi, fiind un eveniment atat de important de ce sa te ghidezi dupa altii? Ne alegem aroma inghetatei, culoarea cravatei, modelul blugilor, echipa de fotbal, culoarea mp3-ului, telefonul, cartile, mouse-ul. Cei care spun: „Ce vor face ceilalti voi face si eu nu dau dovada de hotarare, echilibru si maturitate. Nici nu are cum pentru ca nu stiu ce vor. Dar banuiesc ca voi vreti. Atunci, spargeti tiparele!

J’adore la mer!

Probabil ca toti ati crescut avandu-l. Aveti, ati avut sau stiti pe cineva care detine mobilier pe care eu il numesc de „tip ceausist”. Poate ca unii l-ati depozitat printr-un pod, garaj, debara, in speranta ca : „Cine stie, intr-o zi va reveni moda…” Nu va mangaiati cu acest gand! Va garantez ca nu va fi la moda. Niciodata nu a fost frumos, dar noi romanii l-am pastrat pentru ca pur si simplu nu am avut alte optiuni.  „Bine, Lety, imi veti spune, dar noi nu avem bani sa ne schimbam mobilierul!” Nici nu va sfatuiesc s-o faceti decat daca sunteti siguri ca il veti inlocui cu ceva frumos. Pentru ca, vedeti voi, sub minciuna ca acum gasiti lucruri noi, moderne, sau care „se poarta” (sa le citez pe multe vanzatoare), se afla de fapt mult kitsch. Kitsch pe care inca mai dati si banii. Nu stiu cator dintre voi li se va parea o solutie dar eu va propun sa faceti un experiment. Eu am facut unul si il impartasesc cu voi. Nu am o fotografie initiala. Expun una cu un detaliu identic de pe alta piesa de mobilier care asteapta transformare. Daca inca nu v-ti prins ce inseamna mobilier de „tip ceausist” va ofer un „indiciu” :):

Pentru ca incaperea in care se afla biroul am decorat-o in stil marin, am ales ca si biroul sa se incadreze in acelasi stil:

Stilul marin se caracterizeaza prin preponderenta albului, nuantelor de bleu si albastru, culori reci ce sunt echilibrate de bej, ocruri, maro. Ca accente merg si culorile rosu, verde, galben si altele care sa se potriveasca contextului.  Acest stil se preteaza incaperilor mici datorita albului care da senzatia de spatiu, dar si incaperilor mari pentru ca nu toti iubesc sa fie inconjurati de multe obiecte. Se potriveste persoanelor curajoase, ambitioase, cu spirit de aventura, care doresc sa iasa din rutina si pentru care viata reprezinta o provocare; celor ce iubesc marea si misterul dar si tuturor celor ce iubesc simplitatea, frumusetea si micile bucurii ale vietii.

Desi viata marii reprezenta ceva prea misterios si prea inaccesibil pentru mine, dupa ce am ascultat melodia „La mer” de Charles Trenet mi-am dat seama ca iubesc marea pentru ca imi da sentimentul de relaxare si optimism. Asadar, mi-am luat inima in dinti si am facut mici schimbari in speranta ca acestea vor continua.

La evenimente nu are cum sa dea gres. Cui nu-i place libertatea, prospetimea, bucuria, misterul, caldura, linistea, simplitatea, provocarea si buna dispozitie reunite intr-un singur loc?

Cu siguranta nu va fi un eveniment monoton. Si nu spun asta doar pentru ca eu ador corabiile cu panze albe. :) La evenimentele restranse cu putini invitati puteti sa le cereti acestora sa poarte ceva in stil marin. Sigur vor fi incantati. Va fi un eveniment original ce ii va provoca sa fie creativi. Asta va „lega” grupul si acest lucru nu se va vedea doar in fotografii.

This site is protected by WP-CopyRightPro