Tag: flori

Primul meu buchet

Titlu: „Pe culmile disperarii”, Autor: mama, Muza: eu.

Fragment:

[…] -Lety, vino sa vezi cum fac eu painea.

-Mami, nu pot acum, nu vezi ca citesc?

-Poti citi si mai tarziu.

-Stiu, dar nu am chef sa vad cum se face painea. Nu ma intereseaza.

-Cum sa nu te intereseze? In viata trebuie sa stii sa te descurci. Daca ar fi sa locuiesti singura?

-Ma descurc. Lasa, voi vedea eu atunci. Nu sunt magazine? Imi cumpar.

-Ce ai sa faci daca te casatoresti?

-Nu ma casatoresc.

-Si daca totusi te casatoresti?

-Sotul o sa fie bucatar. […]”

Mama a mai incercat si in alte zile sau mai adevarat ani de zile, dar rezultatul a fost zero. Dupa indelungi chinuri m-a lasat in pace gandindu-se ca niciodata nu voi pune mana pe coada cratitei si prevestindu-mi un viitor sumbru din punct de vedere culinar. Un viitor in care imi gateam doar cartofi prajiti si oua fierte pe care de fapt nu stiam cat sa le fierb.

Dar culmea, cand ea a renuntat la idee iar eu nici gand nu aveam sa petrec mai mult de 10 minute prin bucatarie, s-a intamplat ceva. Nu stiu nici eu care a fost cauza. Sa fi fost Jamie Oliver pe care l-am vazut gatind in blugi si tricou (credeam ca trebuie sa porti boneta ca sa iti reuseasca ceva), sa fi fost „Ratatoille”? Habar nu am. Cert e ca intr-o zi dupa ce am vazut „Ratatouille” imi sunau in minte cuvintele: „Anyone can cook.” M-am intrebat: „Fac si eu parte din „anyone”? Ce-ar fi sa fac ceva sa vad daca e asa?” Si asa am facut o prajitura. Nu mai facusem asa ceva in viata mea si credeam ca nu am sa fac vreodata. Am fost uimita ca mi-a reusit din prima. A fost uimita si mama dar s-a gandit ca pasiunea asta a mea brusca e ceva trecator. Dar nu mi-a trecut. Am reusit sa fac mancare pe care in trecut am lipit eticheta „Imposibil de realizat de catre mine.” Si dupa 2 ani inca nu mi-a trecut „pofta” de gatit. In plus, acum mami copie retete din caietul meu de bucate. Ce ziceti, ma voi trata?

Ati fi tentati sa spuneti: „Ok, ai rezolvat asta, s-a terminat.” Problema e ca nici in alte domenii nu m-am implicat. Mi se parea ceva imposibil pentru mine. Credeam ca nu voi reusi. Pur si simplu nu ma imaginam facand lucrul acela sau acela. Aceleasi dialoguri cand a fost vorba de mici schimbari in decorarea casei. Ieri cand i-am zis mamei ce vreau sa fac intr-o camera mi-a spus: „Nu pot tine pasul cu tine. La cate iti trec prin cap, nu am timp nici sa mananc.” O uimesc pe ea dar pe mine ma uimesc si mai tare pentru ca vad cum opozitia si lipsa de curaj din mine incep sa se darame. Si nu inteleg de ce, si nu inteleg cum. Sa fie faptul ca am implinit de curand 25?

Mai nou, m-a apucat pasiunea pentru flori. Da, pentru flori, ati citit bine. Nu ca nu iubeam florile. Florile imi placeau unde se aflau. Ele isi vedeau de treaba lor crescand si inflorind pe camp sau pe strat, eu imi vedeam de ale mele. Treceam, le admiram si atat. Aproape de limita indiferentei. Asta iar o dispera pe mama. Mi-a zis ca pana si unor barbati le plac florile mai mult decat mie. Mi-a prevestit ca viitoarea mea casa va fi „pustie”.  Daca voi avea totusi din greseala ceva plante acestea vor fi cactusii care oricum traiesc fara apa si juma’ de an.

Intr-o zi parca toate florile din lume s-au transformat si mi s-au parut extraordinare. Iar nu inteleg cum. Asa am realizat un buchet, primul meu aranjament. E un inceput. Pe foi stau insirate schite cu alte idei. Nu stiu cand le va veni timpul. Nu e ceva extraodinar dar e o piatra de hotar pentru ce va urma iar pietrele nu sunt intotdeauna perfecte, nu?

Nu mancati fructele!

Incep si eu postul asta ca intr-o reclama: „Nu ca as vrea sa ma laud…” :D. Nu ca as vrea sa ma laud, dar imi dau toate silintele sa fiu o gazda buna. Asta inseamna ca daca sunt trista-trista nu o sa va dati seama pentru ca la vederea voastra o sa am grija sa ma schimb pentru a nu va taia tot cheful de vizite. Ba, o sa discut pana si politica si moda si tot ce vreti. Iar daca va va fi foame veti putea apela la frigiderul meu. Da, mancarea mea o impart cu voi. Dar, dar…. pana intr-un anumit punct, pentru ca nu tot ce se afla in frigider se mananca. Stiu ca din anghinare iese o tarta gustoasa, stiu ca pieptul de pui se poate prepara cu deliciossss cu felii de portocale, cimbru cu aroma de lamaie si alte ierburi, stiu ca din lamaie si lime in amestec cu ghimbir sau busuioc sau alte ingrediente iese o bautura amazing, stiu foarte bine ce fel de placinta poate sa iasa dupa o reteta un pic „adaptata” a lui Jamie Oliver, stiu ca din perele coapte cu vin si nuci iese un desert extraordinar, stiu ca din zmeura, suc de portocale, gheata si menta iese ceva fresh si sanatos de baut, stiu ca smochinele se pot prepara cu zmeura si menta si iese ceva yummy-yummy, stiu ca nu puteti rezista sparanghelului cu bacon.

Si, cu toate acestea, va doresc sa puneti pofta-n cui daca atentati la frigiderul meu. De ce? Nu pentru ca sunt foarte egoista si nu as vrea sa impart cu voi aceste bunatati, ci pentru ca acestea se pot utiliza la decoratiuni, in buchete. Stiu ca nici voi nu ati indrazni la buchetul miresei cu toate ca unele lucruri pot fi apetisante. Doar daca prindeti buchetul va puteti bucura de ele :P. Daca v-ati lasat dusi de imaginatie si nu intelegeti despre ce spun  eu aici, va vorbesc despre un trent recent aparut in materie de aranjamente florale, trend lansat de francezi. Numai ei puteau face asta. Adaugarea de fructe si legume este o modalitate eficiente de a „soca” (in sensul bun) ochiul privitorului. Prima data cand am vazut un astfel de buchet nu am putut decat sa exclam: „Wow!” Florile in combinatie cu legume si fructe pot arata uimitor, ies mult mai bine in evidenta. Cateodata, in buchete se observa lipsa unor forme, texturi, culori si volume. Si ma bucur ca ele au fost redata in acest mod.  Bunatati precum: anghinarea, merele mici, sparanghelul, plantele aromatice, prune, afine, vinete japoneze, kumquats (nu, nu invat chineza), dalandan-ul, smochinele, zmeura, pastaile, pot transforma un eveniment banal, sters, in ceva special, deosebit. Pe langa acestea, se mai pot utiliza plantele suculente, pene, conuri de pin si alte elemente neasteptate.

Nu va mai spun nimic. Imaginile sunt sigura ca va vor convinge. Aaa, doar atat va mai pot spune: „Mireselor, aveti grija de buchet!”

Cine prinde buchetul?

M-am intrebat care e faza cu buchetul miresei. Si asta nu pentru ca ii contest rolul estetic. Mi se intampla sa tin minte multe zile un buchet care mi-a placut. Stiti si voi cat de imposibil de dezlipit de pe retina poate fi o camasa, o geanta, un ceas, o carte, un obiect decorativ, un living vazut prin nu stiu ce revista, o mancare, un Rolls Royce :), o pereche de cizme. Eii, bine, eu nu numai ca imi amintesc de ele. Uneori le si visez. Intr-o noapte am visat ca am prins buchetul miresei :) in ciuda vointei mele. Stiti, organizatorii nu au voie sa se implice in lucruri din astea. Oricum, atunci cand mi-a aterizat buchetul in maini nu m-am gandit la simbolistica. Am inceput sa-l analizez. Avea flori mici violet (daca as sti cum se numesc v-as spune dar nici eu nu stiu; nu stiu nici macar daca exista specia aia). Violetul florilor iesea in evidenta printre multe plante verzi. Un verde superb: verdele acela albastrui al graului cu spic dar inca necopt. Si ca buchetul sa fie si mai frumos, imprejur avea o coronita din nuiele subtiri. Era perfect. Dimineata eram inciudata ca nu pot face fotografii viselor.

De unde originea buchetului de mireasa? Pai, are origini cam vechi, de prin Antichitate cand precursorul buchetelor de astazi au fost ghirlandele care se asezau pe cap. Realizate din ierburi aromatice si condimente se zicea ca acestea au puteri mistice protejand mireasa de spiritele rele. In buchetele traditionale celtice erau incluse iedera si ciulinul ce simbolizau o viata noua, speranta. Treptat, ghirlanda s-a transformat intr-un buchet dar care totusi continea ierburi aromatice. Un punct de cotitura in toata aceasta istorie a buchetului de mireasa e anul 1840, an in care Regina Victoria s-a casatorit cu Printul Albert, regina inlocuind ierburile cu flori. Nu stiu de ce le-a inlocuit (o sa ma mai documentez) dar intuitia mea imi spune ca din motive religioase. Si uite-asa, are loc o adevarata revolutie in ceea ce priveste buchetul miresei.  Imi place nonconformismul reginei Victoria :). Apoi, buchetele au fost tot mai elaborate continand panglici, funde si alte accesorii. Cu timpul, floraresele au inceput sa creeze modele tot mai interesante. Astazi, realizarea aranjamentelor florale s-a transformat intr-o arta. Stilisti si designeri se intrec in a realiza ceva cat mai frumos si original. Altii, devin atat de pasionati incat pana si visele le sunt bantuite de buchete :). In zilele noastre, buchetele de mireasa nu mai indeplinesc rolul de protectie in fata spiritelor rele, ci rolul lor este unul pur estetic.

Si fiindca tot suntem la acest capitol vreau sa va sfatuiesc ceva: aveti grija cum si unde aruncati buchetul :). Nu e nici un an de cand s-a intamplat ceva ciudat in legatura cu asta. In Italia, o mireasa si-a dorit originalitate la nunta sa, asa ca a decis ca e exipirat modul de aruncare a buchetului de mireasa si a dorit ca acesta sa fie aruncat dintr-n avion. Numai ca in momentul in care buchetul a fost aruncat, florile au fost aspirate in motorul aparatului de zbor. Avionul s-a prabusit peste o pensiune. Pasagerul ce trebuia sa arunce buchetul a fost grav ranit insa ceilalti au scapat nevatamati.

Si inca ceva: aveti grija ca buchetul sa fie in concordanta cu rochia, cu stilul nuntii. Aveti grija la culorile florilor, la ce combinatii realizati.

Buchetul visat de voi sa fie mai frumos ca cel visat de mine!

This site is protected by WP-CopyRightPro