Tag: cadou

Ba conteaza!

Cateodata e simplu sa cumperi un cadou. Vezi un obiect si in cateva fractiuni de secunda il apuci rapid de pe raft si il pui in cos. (Sau un alt scenariu). Stii pentru cine e, stii si cu ce ocazie e sau cu ce neocazie :) – ca sa faci un cadou nu iti trebuie nu stiu ce eveniment; inventezi tu unul. Si mai stii si ca se potriveste atat de bine unei persoane incat in intregul univers nu ai gasi ceva mai potrivit. Dar asta e un caz fericit.

Celalalt caz e framantarea neuronilor si asta dureaza cam cat ai face 100 de paini. Te transformi in cercetator si incerci sa afli toate detaliile. Iti pui o gramada de intrebari. Si cu cat simti ca te apropii de raspuns cu atat la gramada imaginara se adauga si altele. Cunosc persoane la care daca am reusit sa le ofer un cadou de care sa se bucure, ar fi trebuit sa primesc premiul pentru cea mai viteaza persoana la sectiunea „oferirea de cadouri”. Da, uneori e chiar o lupta: in mintea ta, prin magazine, cu persoana in cauza de la care incerci sa afli indicii.

Dar si in primul caz si in celalalt , lucrurile nu se opresc aici. Partea grea a trecut, dar mai e o parte. Ajungi acasa, dai tot amalgamul de hartii, creioane, panglici si cartoane, fotografii, lipici, s.a.m.d de pe masa de lucru si asezi in centru proaspatul viitor cadou. Esti fericit. (Poate usurat ca dupa un examen la care ti-au picat subiectele dorite) E un nimic dar totusi trebuie sa fie cadou.

Se spune ca „nu haina il face pe om” si „ambalajul nu conteaza”. Nu stiu daca sa cred asta. In mare masura, dupa ce scanez o persoana, computerul meu de bord poate sa-mi ofere ceva informatii despre acea persoana: ce preocupari are, cati bani are, domeniul in care lucreaza, daca e creativa sau nu, daca citeste, ce muzica asculta, lucrurile care ii plac, cata proteina si creatina consuma :), daca vrea sa impresioneze sau nu, daca si-a cumparat de curand haine si toti trebuie sa afle asta, ce nivel de educatie are. Uneori, mai aflu si ca in hypermarketuri sau mall-uri soarele straluceste ca pe o plaja din Florida si musai ai nevoie de ochelari de soare sa te protejeze de nocivele radiatii. Mai afli si altele dar sa le lasam pe altadata.

La fel, si ambalajul unui cadou poate spune cateva lucruri. Spune daca stii sa apreciezi sau nu lucrurile frumoase. Nu poti oferi un ambalaj kitschos si sa pretinzi ca e frumos. Nu poti arunca cadoul in „ceva” doar sa scapi si de responsabilitatea asta si sa spui ca ti-ai dat interesul sa-l ambalezi.  In primul rand, atunci cand privesc un cadou vad ambalajul. Si poate sa-mi incante sau nu privirea. Mi s-a intamplat sa primesc cadouri si sa nu vreau sa stric ambalajul :). Dar am fost sigura ca voi fi incantata si de continut. Nu ma refer la a muta muntii din loc pentru o hartie, o cutie, nici la a da banii pe un ambalaj care sa valoreze mai mult decat continutul. Vreau sa va provoc sa realizati ceva simplu si frumos din nimic. Cum notiunea de „frumos” e relativa nu stiu ce veti intelege de aici. Nu va multumiti cu pungile pentru cadouri si colile de impachetat pe care stiu toti de unde le-ati luat pentru ca se gasesc in fiecare supermarket. Unii intra in panica cand realizeaza ca au uitat de ambalaj si nu mai au timp sa ajunga la magazin. Nu e nevoie sa alergati daca nu aveti de gand sa castigati maratonul. Cu ce aveti in casa o sa rezolvati si aceasta mica mare problema.

Mai jos aveti niste sugestii de ambalaje realizate de mine pentru niste obiecte banale: cani de ceai, carti si alte chestii de genu’, realizate din materiale gasite prin casa. Pentru obiecte mai luxoase sau cadouri oferite la evenimente speciale puteti apela la alte stiluri. Sa va fie cu folos!

Un lucru care aproape m-a facut sa plang…(Am noroc ca pot sa-mi inghit lacrimile)

Te astepti sa primesti cadouri de 1 martie, de 8 martie, cand implinesti nu stiu cati ani, de Craciun sau nu stiu care ocazie. Dar azi e 4 martie. Pentru mine o zi ca celelalte. Si totusi nu e. Azi am avut parte de o surpriza. Un gest dintr-ala marunt pe care unii il considera un nimic. De fapt am avut parte nu de una ci de 3 surprize:

-una cand am primit pachetul

-a doua dupa ce l-am deschis si am vazut ca era romanul „Nord si Sud” de Elisabeth Gaskell

-si alta cand am citit urmatoarele:

„I’ve been thinking about

„10 things I like about you”

…nu neaparat in aceasta ordine…si nu doar acestea…am dat peste un neuron si l-am folosit repede…daca ceva nu suna bine…sa stii ca l-am scapat…

SO

1. Imi place efectul  henna din parul tau

2. Imi place ca nu te superi atunci cand iti „desfiintez” filmele preferate si mai ai curajul sa vedem si altele.

3. Vezi in oamenii, lucrurile, situatiile din jurul tau nuante nesesizate de nimeni.

4. Gasesti tot felul lucruri frumoase, care neaparat imi plac si mie :)

5. De nenumarate ori nu mi-am acoperit promisiunile… am spus: „vin”, „merg”, „fac”, etc… probabil m-am luat dupa exemplul Becali si am „articulat verbele” de asta nu mi-au iesit unele lucruri…dar tu inca mai vorbesti cu mine.

6. Esti o persoana originala in tot ceea ce gandesti si faci. Trust me! Doar stii ce spirit critic ascutit am.

7. Esti creativa- fie ca te ocupi de design, scrii un text sau faci o banala supa.

8. Ai valori si pareri tangente cu cele ale mele- cum sa nu-mi placa asa ceva…e o asigurare ca nu e nimic gresit cu mine, cu noi, ci cu ceilalti.

9. Imi place ca vorbesti in somn, visezi nunti si buchete de flori.

10. Of course, top of the cherry…I like you because you love period movies :).”

Va veti intreba ce e asa uimitor sa primesti o carte, nu? Eii, bine, imi doream cartea asta de mult pentru ca mi-a placut filmul. Poate mi-am dorit-o si pentru ca stiam ca nu se mai editeaza (nu inteleg de ce). E din 1979 (Wow! Nici nu eram nascuta). Uimitoare sunt si cuvintele. Uimitoare e prietenia si faptul de a te sti apreciat de cineva. Mi-au crescut putin aripile azi :). Persoana de la care am primit acest dar e o persoana speciala. Si nu ma joc cu cuvintele. Stiu ce inseamna „special”. Special= „care se deosebeste de alte lucruri asemanatoare prin trasaturi care ii sunt proprii; care se afla numai la un lucru sau la o anumita categorie de lucruri; care este facut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui scop; iesit din comn, deosebit de bun, valoros, exceptional.” Daca ar fi sa o aseaman cu un lucru acel lucru ar fi o scoica. Intre milioane, miliarde, zeci de miliarde, intre toate scoicile de pe planeta nu s-ar deosebi cu nimic. Asta pana nu ai ramane surprins ca sub carapace e o spendida si rara perla. M-as gandi la o pana si la o piatra luate la un loc. Niciodata separat. Si la melodia lui Jules Massenet- „Meditation”.

Multumesc, draga Estera! Esti unul dintre „my kindred spirits” :) (nu numai Anne Shirley sa aiba unul :) )

366

Ca Valentin’s Day e o prostie venita de la americani, ca tine de marketing, ca e un non-sens si alte chestii de genu’ asta am tot auzit. Si intr-un fel le dau dreptate. E adevarat ca dragostea nu pluteste in aer pe 14 februarie, nici ca cerul  e plin cu baloane sub forma de inimioara roz. Si tot atat de adevarat e ca dragostea nu consta in inimioare kitsch-oase din supermarketuri. Nu sunt de acord nici cu idilele ieftine si cumpararea dragostei cu o inima de plus si un parfum. Nici nu poti spune de 14 februarie : „Te iubesc!”, iar pe 16  ochii sa-ti fuga pe strada, dupa altele. Daca vreti sa stiti ce cred eu despre dragoste e ca dragostea=sacrificiu. Inseamna renuntare la sine, inseamna sa-ti calci peste vointa proprie in favoarea vointei celuilalt. Inseamna ca atunci cand cealalta persoana devine imposibila, adica imposibila-imposibila sa ai puterea de a trece peste, de a uita si ierta. Si o astfel de dragoste nu rezista timpului cu figurine din plus pentru ca in fiecare zi dragostea se zideste caramida cu caramida pentru ca zidul sa fie inalt si puternic: o fortareata care sa reziste la tot felul de atacuri. Oricum, ce stiu eu?!

Dar imi place sa ma plimb de Valentine’s Day pe strada  si sa-l vad pe baiatul acela timid din ultima banca (care e un fost coleg) si de 5 ani e prieten tot cu ea, fata bruneta cu ochi de aquamarin care s-a ingrasat 6 kilograme, avand un buchet imens de hortensii violet si alb. S-o vad pe ea, cea care si-a cheltuit bursa pe 2 luni ca sa-i ia lui acea enciclopedie de medicina. Sa-l vad pe vecinul meu care are miros de paine impregnat in haine (e brutar), grabit, cu un buchet de trandafiri pentru sotia lui. Pe Alin care alaturi de portocalele din sacosa are un pachet cu funda verde din saten (culoarea sperantei) pe care il duce la sectia de oncologie la Mihaela. Pe Marius care tine strans in buzunar o cutie in care se afla inelul de logodna si se indreapta emotiv spre cel mai scump restaurant din oras. Pe ea, cu macheta unei corabii cu panze albe sa-i arate lui ca dragostea rezista in ciuda furtunilor . Pe el, cel care a facut ore suplimentare ca acum sa-i daruie un Canon ei, cea cu pasiune pentru fotografie. Pe voi, cei care visati la dragostea adevarata chiar daca nu ati intalnit-o inca.

Imi place sa ma plimb de 14 februarie si sa vad multe astfel de lucruri, dar cel mai mult imi place sa le vad in fiecare zi. Happy Valentine’s Day de 366 de ori!

Stiu ca de Valentine’s Day se ofera felicitari pe langa altele. Eu mi-am imaginat o altfel de felicitare usor de realizat. Cu aceasta ocazie mi-am amintit cum se fac barcile din hartie si ce uimita eram in copilarie cand vedeam cum o simpla coala seamana cu ceva. Iata si rezultatul:

Si pentru ca stiu ca multi o sa dati zoom sa vedeti ce am scris, :)  voila si textul:

Imi place ca iti place „Micul Print”. Imi place ca in toata dezordinea ta e o ordine; nu stiu cum reusesti sa-ti gasesti obiectele. Ai un talent innascut la asta :). Imi place scrisul tau. Ai spus ca in el nu e nimic care ar putea sa-mi placa dar pur si simplu imi place. Imi place cand canti in masina fara sa-ti pese ca cineva din alta masina sau si mai rau, din autobuz, te-ar putea vedea :). Chiar daca nu imi placa basketul as rezista la un meci. Cat suflet pui! Imi place ca iti place marea si corabiile. Si mie imi plac. Vrei sa rescrii toate cartile din lume? Ai o colectie intreaga de stilouri si tot continui sa-ti cumperi. Imi place cand imi spui : „Buna!”, „Ciao!”, „Hello!”, „Bonjour!” si asta fara sa respiri. Mi-a placut cand m-ai salutat in chineza. Imi place ca uiti mereu sa-ti platesti facturile la telefon :).  Imi place cand asculti o melodie de 20 de ori si tot nu te saturi. Numai tu ma puteai convinge sa nu mananc ciocolata spunandu-mi ca in ea se gasesc picioare de insecte :) si tot fara tine nu as fi mancat ciocolata cu chili si sare de mare. Imi place cum te joci cu copiii. Si-mi place cum le raspunzi la intrebarile lor. Imi place ca i-ai raspuns lui Robert la intrebarea: „De ce soarele e rotund?” spunandu-i ca nestiind ce forma sa ia a rugat o portocala pe care a vazut-o intr-un portocal, in timp ce mergea trist, sa ia forma ei. Portocala a fost generoasa si i-a raspuns: „Cu cea mai mare placere!” Imi place cand mi-ai spus ca steaua noastra e Steaua Polara si ca la fel cum se ghideaza ratacitii, asa sa fie si dragostea noastra: sa nu tinem cont de sentimente ci sa ne amintim de sacrificiu. Imi place ca la tine oamenii sunt mai importanti decat orice pentru tu le intelegi durerea. Si asta pentru ca si tu ai trecut pe acolo. Imi place ca iti place stilul country. Imi plac camasile tale cu carouri si cizmele. Imi place ca imi arati fluturi peste tot pentru ca stii ca ii iubesc. Imi place cand te vad vorbind cu prietenii tai si-ti sustii argumentele. Pui atata pasiune si argumentele tale au atata adancime! Fara tine nu as primi din senin mesaje cu numele si titlul melodiilor si sa ma faci sa deschid calculatorul in toiul noptii. Imi place cum iti iubesti familia. Nu-i de mirare ca mama si bunica ta te adora. Imi place felul in care ma iubesti. Iubirea inseamna pentru tine in primul rand respect. Esti un adevarat gentleman. Credeam ca numai in filme se mai gasesc. Tu m-ai facut sa ma insel. Imi place ca durerea si trecutul nu te-au tinut prizonier si ca ai stiut sa lupti. Durerea ti-a modelat caracterul incat sa ai atata noblete!

This site is protected by WP-CopyRightPro