Archive for decembrie, 2010

La multi ani, noua!

Implinim astazi un an. Pe data de 27 decembrie am postat primul mesaj pe blog. Bineinteles, visul a existat dinainte. De fapt visele, pentru ca au fost multe. Apoi planuri, idei, actiuni, indoiala, speranta si un click pe „Publica”. Si emotie inainte de acel click si dupa, emotie si la a doua postare. Emotie si la ultima. De fiecare data, la fiecare click, la fiecare postare avem emotie. Sa nu mai vorbim de evenimente. :)

De unde a inceput totul? Nu de la lipsa pe piata a unor oameni care sa se ocupe de decoratiuni la evenimente. Piata e saturata de firme. Fiecare om are o viziune, are propriile idei, propriul stil. Ne-am gandit: noi cum am rezolva asta? Cum mi-as organiza eu evenimentul daca as avea unul de gen? Am urat matematica pentru ca da batai seriose de cap. :) Insa, am descoperit provocarea. Si parca fara provocari nu pot exista. Acum ii inteleg pe iubitorii de matematica. Nu stiu cum sa va explic. Pot sa fac o analogie. Cand vad un interior in ciment am un „feeling” ciudat. Sa nu va ganditi ca ma deprima griul. (Ma deprima, dar nu in cazul asta.) Simt ca as vrea sa transform locul acela gol si sec in ceva. Sentimentul e puternic si greu de descris. (E ca si cum as avea o bagheta magica si as vrea sa vad daca functioneaza.) Apoi, prin minte mi se perinda imagini. Solutii. Vedeti, griul si golul chiar sunt niste probleme de rezolvat. „Aici vine canapeaua. Fiindca e spatiul mic am doua variante: ori aleg albul si pentru canapea si pentru perete ca apoi sa revin cu accente de culoare, ori colorez o parte din perete. Daca aleg sa fie totul in alb am nevoie de texturi. Peretele sa aiba texturi sau canapeaua? Canapeaua pentru ca e suprafata mai mica. Daca am sa colorez peretele, acum sa ma gandesc la culoare…” Si tot asa… Acum cred ca stiti la ce ma refer. Fac conexii cu produsele vazute prin magazine, prin reviste. Cateodata simt ce ar trebui sa fie. Si cand gasesc solutia: „Bingo!”, ma simt fericita. Si daca voi credeti ca totul s-a terminat cu acea casa/apartament/spatiu, v-ati inselat. Stiti ca sunt fericita cand vad un cartier nou? Deja incep sa ma gandesc la tot ce se poate face in acele spatii gri. Ma gandesc la ce au ales proprietarii si la cate idei pot exista doar pentru o incapere de 3/5. Si ma gandesc la ce as fi facut in locul lor. Asta suna a provocare, nu?

Eii, cam asa se intampla si cand vine vorba de decoratiuni pentru evenimente. Chiar daca evenimentul trece repede, noi stim ca raman impresiile, fotografiile, impactul, sentimentele de multumire ale privitorilor.
Nu cred in dragoste la prima vedere. Dar in unele cazuri cred in dragoste la prima privire. Pot sa ma indragostesc dintr-o privire de modul in care cineva a combinat piesele vestimentare, de o casa, un apartament. Si cand te indragostesti devii fericit, nu? Frumosul te face intotdeauna fericit. Ne-am nascut pentru asta. Stiu ca toti oamenii au asta in codul lor genetic. Chiar si manelistii. Doar ca nu o stiu :).

Noi, cei de la Bloom Events vrem sa vedem in jurul nostru frumusete. Dar am inteles ca acest lucru trebuie facut de cineva. Si ne-am luat aceasta responsabilitate care are si o parte buna. Am invatat ca oferind primesti. Am primit placere pana si la spalatul lamailor si la stersul lor desi au fost cateva kilograme, asteptand cu nerabdare sa vedem ce va iesi. Si in toate diminetile cand ne trezeam cu febra musculara si stiam ca e o noua zi in care o luam de la capat stiind insa ca totul are o finalitate. Si seara cand mai taiam de pe lista o zi si sarcinile aferente. Uneori, poate adaugand probleme, dar gandindu-ne la finalitate.

Nu multi stiu cata munca e in spatele unui „banal” aranjament. Si nici nu ii judec pentru ca nici noi nu am stiut. Dar e un domeniu frumos si toate se spulbera cand citesti incantare in ochii privitorilor.

Ne dorim nemultumire! Da, ati citit bine. Dar nu o nemultumire care sa ne paralizeze ci: „data viitoare o s-o facem si mai bine”. Ne dorim sa nu ajungem niciodata multumiti si sa ne plafonam ci sa crestem. Sa ne indragostim si sa ne reindragostim de aceasta munca. Sa invatam cat mai mult si bine. Sa cantarim, sa alegem, descoperim, sa analizam, sa catalogam, sa cercetam. Dar pentru toate astea avem nevoie de sustinere. Iar noi am avut-o. Multumim familiilor noastre ca ne-au sustinut si iertat pentru dezastrul din casa, pentru zilele in care nu am ajuns la masa, pentru stresul pe care l-au resimtit si ei, pentru munca pe care au depus-o atunci cand ceasul ne presa. Multumim ca ati stat treji in noptile de dinaintea evenimentelor! Multumim, Estera pentru incurajari si idei! Chiar daca vei spune ca nu ai facut mai nimic, sa stii ca nu e asa. Si activitatile care par simple si neimportante trebuie facute de cineva. Iar tu le-ai facut cu bucurie si rabdare. Multumim, Lenu! De doua ori. Multumesc ca atunci cand din cauza oboselii nu mai puteam face diferenta dintre verde si alb ai fost acolo. Si cand am zis tot din cauza noptilor nedormite ca renunt ai fost acolo si mi-ai spus ca nu se iau hotararile la oboseala si stres. Si ca mint, ca de fapt e o ocupatie faina si n-am sa ma las. Ai avut dreptate! Tu ai fost rationala. Si nu numai atat. Te-am privit cum aranjai florile la fel cum pui tusele de culoare pe panza cu o asa usurinta de parca florile erau predestinate sa fie asa. Si dadeau foarte bine. Multumesc pentru tot! Si au fost multe, si stii asta. Nu ne-am fi descurcat fara tine.

Nu ca voi ati fi mai putin importanti, ci ne-am propus sa lasam la urma lucrurile mai importante. Va multumim, voua celor care ne urmariti! Am primit aprecieri prin mesaje private pe Facebook. Nu va cunoastem, nu ne-am vazut niciodata. Pe noi gestul vostru ne-a impresionat desi pare ceva neinsemnat. Multumim pentru fiecare „like”, pentru fiecare comentariu! Va dedicam munca noastra si speram ca de la anul sa fim mai activi pe blog si sa va oferim lucruri interesante. Nu stiu daca veti citi randurile urmatoare, voi cei care in timp ce amenajam sala ati venit si ne-ati felicitat. Nu credem ca facem lucruri nemaipomenite, ci ne axam pe simplitate si ne ferim cat putem de kitsch, dar desi erati simpli turisti si aveati alte preocupari v-ati oprit pentru cateva momente si ne-ati spus vorbe incurajatoare. Stiu ca am folosit de multe ori cuvantul „multumesc” si nu-mi place sa repet cuvintele dar va multumim din inima! Multumim si grupului de „gli italiani” :) Regret ca nu stiu bine italiana, dar macar inteleg :).

Dincolo de sa zicem experienta profesionala, am avut de invatat si lectii de viata. Personal, am experimentat ce inseamna a munci intr-o echipa. Am invatat ca a fi omul care are ultimul cuvant inseamna si a avea cea mai mare responsabilitate. Ma bucur ca nu eu am avut ultimul cuvant intotdeauna :). Am invatat si ca la fel cum trupul nu e complet fara degetul mic de la picior la fel intr-o echipa nu se pot face lucruri importante daca nu este o persoana dispusa sa taie de exemplu cozile florilor sau sa le curete de frunze.

Am implinit un an de blog. De activitate propriu-zisa de la primele probe avem mai putin. Privim in urma. Din toate am invatat ceva si suntem multumitori. Dar nu ne vom opri aici. Stiu ca putem mai mult si stiu ca vom face mai mult.

La multi ani, Bloom Events!

Have a holly jolly Christmas!! (It’s the best time of the year)

„Bradul” meu de Craciun (proiect)

De-acum si nu stiu pana cand, poate pana la anul viitor cand va veni Mosu’, am sa incep postarile cerandu-mi scuze pentru calitatea fotografiilor. Probabil a primit tarziu scrisoarea. Serviciile sunt cum sunt….Il iert de data asta. :)
Daca vedeti globuri care va incanta prin culoare si nu stiti ce sa faceti cu ele, desi nu v-ati hotarat sa ncumparati brad, ori daca vreti un decor simplu pentru o alta incapere decat cea in care e bradul, puteti apela la mai multe variante. Va voi prezenta o solutie simpla desi mai aveam si alte proiecte putin mai complexe. Dar stiti cum e in ajunul sarbatorilor…
Aveti nevoie de:
-o vaza din sticla (aveti grija sa aiba o forma frumoasa, cat mai simpla)
-crengi de copac (eu am rupt ciresul tatalui. Important e ca nu stie.)
-globuri (imi pare rau ca in fotografii nu se poate vedea culoarea lor reala)
-var lavabil

P.S.: Culorile reale nu sunt ca cele din fotografii. Inca ma cert cu aparatul foto pentru ca a distrus culorile.

This site is protected by WP-CopyRightPro